O conturare a drepturilor consumatorilor a inceput sa se intrevada in secolul al XVIII-lea dar, actiunile sociale şi eforturile legislative in vederea protejarii intereselor consumatorilor, se impun, in mod categoric, doar in a doua jumatate a secolului al XX-lea.

Astfel, un rol decisiv in acest domeniu l-a avut preşedintele SUA, John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, in discursul tinut „Asupra protectiei intereselor consumatorului  a enuntat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv,dreptul la siguranta, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.

Incepand cu anii 1960-1970, in diverse state europene, Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Tarile de Jos, au fost promulgate legi care vizau protectia consumatorilor.

In Romania, o legislatie care sa reglementeze acest domeniu, o regasim dupa anul 1990, adoptarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, reprezentand primul act care a statuat, in tara noastra, drepturile consumatorilor. 
Inceputurile protectiei consumatorilor in Romania stau sub semnul cautarilor celor mai bune cai de a adopta principiile ce stau la baza relatiei consumator - operator economic (pe atunci, agent economic) si de a le adapta regimului de viaţa romanesc. Perioada de pionierat in acest domeniu, pentru tara noastra, coincide cu momentele in care tari ca Franta, Marea Britanie, Germania isi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi care statuau drepturile consumatorilor.

La crearea sa, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integranta a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Nationala pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.

1992 este anul in care Comisia se reorganizează in organe de specialitate ale administratiei publice centrale, respectiv Institutul Roman de Standardizare, Biroul Roman de Metrologie Legala şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.

Ordonanta nr. 18/1992 reprezinta actul de nastere al institutiei care actioneaza pentru realizarea strategiei politicii si obiectivelor guvernamentale in domeniul protectiei vietii, sanatatii şi securitatii consumatorilor, precum si al intereselor legitime ale acestora.

In acea perioadA, activitatile de baza ale Oficiului erau supravegherea pietei şi cea de rezolvare a reclamatiilor venite de la consumatori. Dupa adoptarea Hotararii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea si functionarea Oficiului pentru protectia consumatorilor (OPC), s-a pus in discutie, pentru prima data, necesitatea de a sprijini asociatiile pentru protectia consumatorilor si de a participa impreuna cu acestea la informarea si educarea consumatorilor.

Incepand cu acest an, Oficiul pentru Protectia Consumatorilor a demarat ample actiuni de informare şi de constientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care fiecare le detine in calitatea sa de consumator. Demersul de informare a comportat, de la inceput, un caracter national, prin faptul ca proiectul acesta a fost pus in aplicare atat in Bucuresti, cat si in celelalte oficii judetene pentru protectia consumatorilor, aflate in subordinea OPC si care functionau ca unitati cu personalitate juridica.

De-a lungul anilor, OPC a capatat in constiinta publica pe langa calitatea de aparator al drepturilor oricarui consumator, o responsabilitate in plus, aceea de sursa permanenta de sfaturi in achizitia de bunuri alimentare, nealimentare sau la incheierea contractelor pentru diverse servicii.

Un nou context de functionare este stabilit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 2/2001, care reglementeaza infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului. De asemenea, se prevede ca in toate actele normative in vigoare sa se inlocuiasca denumirea de OPC cu ANPC.

Organizarea ANPC este reglementata prin Hotararea de Guvern 755/2003, care prevede ca Autoritatea este condusa de un secretar de stat care are calitatea de presedinte, ajutat de un subsecretar de stat care are calitatea de vicepresedinte, numiti prin decizie a Primului Ministru.

In iulie 2007 a fost publicata Hotararea de Guvern 748/2007, care prevede ca Autoritatea este organ de specialitate al administratiei publice centrale in coordonarea ministrului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale.

In prezent, actul normativ care reglementeaza organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor este Hotararea Guvernului nr. 284 din 11/03/2009, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 24.03.2009

Autoritatea are in subordine 12 comisariate regionale pentru protectia consumatorilor, ca entitati cu personalitate juridica, a caror structura organizatorică include comisariatele judetene pentru protectia consumatorilor si Comisariatul pentru Protectia Consumatorilor al Municipiului Bucuresti, ca entitati fara personalitate juridica.

Competente ANPC 

Participa, impreuna cu alte organe ale administratiei publice centrale si locale de specialitate, cu atributii in domeniu si cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei in domeniul protectiei consumatorilor, asigurand corelarea acesteia cu cea existenta in Uniunea Europeana;

Propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor, ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime;

Elaboreaza, impreuna cu alte organe de specialitate ale administratiei publice proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare in desfasurarea activitatii de protectie a consumatorilor;

Participa la realizarea programelor interne si internationale in domeniul protectiei consumatorilor, colaborand cu organizatii si institutii din tara si din strainatate, conform competentelor ce ii revin, potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

Efectuează analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori agreate;

Efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului;

Desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor;

Sprijina asociatiile de consumatori in vederea atingerii obiectivelor prevazute de lege;

Sprijina asociatiile de consumatori in actiunea de infiintare si functionare a centrelor de consultanta, informare si educare a consumatorilor;

Informeaza permanent consumatorii asupra produselor si serviciilor care prezinta riscuri pentru sanatatea si securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;

Prezinta informari periodice Guvernului si organelor administratiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor;

Controleaza respectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor si serviciilor, precum si la apararea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piata la producatori, importatori, distribuitori, vanzatori, prestatori de servicii si in unitatile vamale, avand acces la locurile in care se produc, se depoziteaza ori se comercializeaza produsele sau in care se presteaza serviciile, precum si la documentele referitoare la acestea;

Constata contraventii si dispune masuri de limitare a consecintelor producerii, prestarii, importului, comercializarii sau oferirii gratuite a unor produse si servicii care nu respecta dispozitiile legale din domeniile de activitate ale Autoritatii, prin aplicarea sanctiunilor contraventionale principale si complementare prevazute de lege, sesizeaza organele de urmarire penala ori de cate ori constata incalcari ale legii penale;

Solicita organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizatiei de functionare, a licentei de fabricatie ori a certificatului de clasificare in conditiile legii;

Coordoneaza schimbul rapid de informatii cu institutiile si organele competente, nationale si internationale, privind produsele si serviciile care reprezinta risc pentru sanatatea si securitatea consumatorilor;

Controleaza daca mijloacele de masurare folosite pe piata sunt insotite de documentele prevazute de lege, care atesta verificarea acestora din punct de vedere metrologic;

Sesizeaza factorii de decizie si operatorii implicati in sistemul de certificare a calitatii produselor si serviciilor, in baza constatarilor proprii si a informatiilor primite de la organismele neguvernamentale si de la consumatori, cu privire la neconformitatile produselor si serviciilor destinate consumului populatiei in raport cu documentele de certificare si propune imbunatatirea sau elaborarea de reglementari în domeniu;

Primeste si rezolva sau, dupa caz, transmite spre solutionare celor in drept, potrivit competentelor, sesizarile asociatiilor pentru protectia consumatorilor, precum si sesizarile persoanelor fizice sau juridice cu privire la incalcarea drepturilor consumatorilor, in conditiile legii;

Desfasoara activitati de pregatire a specialistilor in domeniul protectiei consumatorilor;

Acorda consultanta de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor pentru persoane juridice;

Stabileste si percepe taxe si tarife pentru efectuarea de analize, incercari, expertizari, certificari de laborator, autorizari, consultanta, cursuri de pregatire, specializare sau perfectionare, alte servicii prestate in conditiile legii;

Fundamenteaza si propune in proiectul de buget resursele financiare necesare in vederea realizarii politicilor in domeniul sau de competenta;

Urmareste potrivit legii, legalitatea publicitatii pentru produsele si serviciile destinate consumatorilor;

Autorizeaza operatiunile cu metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase;

Stabileste si inregistreaza marcile utilizate de producatorii interni, importatori sau, dupa caz, de comercianti, pe baza de tarife proprii, precum si marca proprie de certificare;

Efectueaza expertize ale metalelor pretioase si pietrelor pretioase in conditiile legii.

Autoritatea indeplineste, de asemenea, orice alte sarcini stabilite prin acte legale in domeniul sau de activitate.