Rezistenta la insulina este o afectiune in care celulele, in special cele musculare, grasimile si tesutul hepatic prezinta rezistenta la insulina prin utilizarea glucozei pentru energie si pentru metabolism. In stadiile incipiente boala este asimptomatica dar se poate dezvolta in diabet zaharat de tip 2.

Desi exista mai multi factori de risc stabiliti, cauza principala este necunoscuta. Boala a fost depistata ca fiind genetica. Starea supraponderala si si lipsa exercitiului fizic sunt de asemenea asociate cu rezistenta la insulina.

Factorii de risc pentru rezistenta la insulina sunt: un istoric familial de diabet zaharat, nivelul colesterolului si al lipidelor serice scazut, hipertensiunea arteriala,un istoric de diabet in timpul sarcinii, nasterea unui copil cu greutate mica si obezitatea.

Singurele mijloace de diagnosticare pentru rezistenta la insulina sunt testele de laborator. Desi exista mai multe teste care pot fi efectuate, cele de verificare a zaharului alimentar din sange si testul de toleranta la glucoza sunt cele mai relevante.

Masurarea nivelului de glucoza din sange se face dupa 12 ore fara alimantatie.  O valoare normala ar trebui sa fie sub 100 mg/dL, miligrame de glucoza in fiecare decilitru de sange. O valoare intre 100 si 125 este considerata a fi o dovada de rezistenta la insulina si este considerata a fi o stare prediabetica. O valoare de 126 mg/dl este considerat a fi diabet.

Testul de toleranta la glucoza se face dupa ce pacientul nu a mancat nimic si nu a baut nici apa pentru 10 pana la 16 ore.

Printre modalitatile de tratare cele mai importante sunt dieta si exercitiile fizice. Scaderea in greutate in cazul starii e obezitate si corectarea hormonului endocrin daca este dezechilibrat sunt cei mai importanti pasi.

Cercetatorii au descoperit ca modificarile strilului de viata au redus riscul de diabet cu 58%. De asemenea multi oameni cu prediabet au manifestata o revenire la valorile normale ale glicemiei.

O jumatate de ora de mers pe jos sau cu bicicleta cinci zile pe saptamana, poate reduce semnificativ riscul de aparitie a diabetului de tip 2. Pacientii ar trebui sa utilizeze dieta si exercitiile pentru a reduce indicele de masa corporala.

Fumatul poate fi asociat cu prezenta insulinei precum si cu alte probleme mai severe asociate cu diabetul zaharat. Intreruperea fumatului ar trebui sa fie o prioritate.

O dieta sanatoasa contribuie la pierderea in greutate poate reduce lipidele serice si reduce unii dintre factorii de risc pentru diabet. Un studiu a recomandat ca dieta mediteraneeana ar fi cea mai benefica pentru persoanele cu rezistenta la insulina. Imbunatatirile care pot fi aduse dietei sunt: reducerea consumului de dulciuri, deserturi si alimente bogate in glicemie, mese echilibrate care contin proteine, carbohidrati fibre si uleiuri sanatoase, mancati la ore regulate si evitati excesul de mancaruri de tip fast-food si de zahar.

In forma sa cea mai usoara, rezistenta la insulina nu cauzeaza simptome si este recunoscuta doar prin testele de laborator. In cazurile mai grave, pot exista pete de culoare inchisa pe partea din spate a gatului sau chiar un inel in jurul gatului. Petele intunecate pot aparea in jurul coatelor, a genunchilor, a degetelor si la axile. 

Alte simptome care pot aparea sunt: excesul de greutate in jurul taliei, un nivel ridicat de trigliceride serice, tensiune arteriala scazuta, cresterea nivelului glicemiei din sange.