Raul acut de munte este o boalacare poate afecta alpinistii, excursionistii, schiorii calatorii la mari altitudini, de obicei mai mari de 2.400 de metri.

Boala raului de munte acut este datorata unei combinatii de presiune redusa de aer si o concentratie de oxigen mai mica, care apare la altitudinile mari. Simptomele pot varia de la a fi usoare pana la punerea vietii in pericol si pot afecta sistemul nervos, plamanii, muschii si inima.

In cele mai multe cazuri simptomele sunt usoare. In cazurile severe se colecteaza fluid in plamani, care cauzeaza dificultati extreme de respiratie. Acest lucru reduce cantitatea de oxigen care intre in sange si care ajunge la tesuturi si la organele vitale. Pot sa apara edeme cerebrale in aceste cazuri. Acest lucru poate provoca confuzie, coma, si in cazul in care boala nu este tratata, moartea.

Cu cat o persoana urca la o altitudine mai mare pe munte, cu atat ii cresc sansele sa aiba o boala acuta a raului de munte. Cat de severe sunt simptomele depinde si de rezistenta persoanei. Oamenii care locuiesc aproape de malul marii sunt dispusi si ei la dezvoltarea acestei boli.

Aproximativ 20% din oamnei vor dezvolta simptome usoare la 6300 de metri. La aceasta inaltime alte persoane pot avea edem cerebral sau pulmonar.

Examinarea cu stetoscopul releva sunete trepidante in plamani care pot fi un semn de edem pulmonar.

Raze x la piept pot fi efectuate.

Principala forma de tratament pentru toate formele de boala de munte este de a urca la altitudini joase, in conditii de siguranta. Suplimentele de oxigen ar trebui da fie administrate.

Acetazolamida este un medicament utilizat pentru a stimula respiratia si pentru a reduce simptomele usoare de boala de munte. Aceste medicamente pot duce la cresteri urinare. Atunci cand luati astfel de medicamente asigurati-va ca beti multe lichide si nu beti alcool.

Edemul pulmonar si acumularea de lichid in plamani este tratata cu oxigen. Dexametazona poate ajuta la reducerea edemelor cerebrale.

Simptomele asociate cu o altitudine usoara pana la moderata includ: dificultati de a adormi, ameteala, oboseala, dureri de cap, pierderea poftei de mancare, greata sau varsaturi, puls rapid, scurtarea respiratiei.

Simptomele mai severe de obicei asociate cu altitudini mari includ: congestie in piept, confuzie, tuse, tuse cu sange, diminuari ale starii de constiinta sau de retragere de la ingteractiunea sociala, ten palid, incapacitatea de a merge in linie dreapta, scurtarea respiratiei in starea de repaus.