Pericardita este o afectiune in care sacul care acopera inima (pericardul) se inflameaza.

Pericardita este de obicei o complicatie a infectiilor virale. Este mai putin frecvent cauzata de infectia cu HIV.

Infectia cu bacterii poate duce la pericardita bacteria. Unee infectii fungice pot provoca de asemenea pericardita.

In plus pericardita poate fi asociata cu boli precum tulburarile autoimune, cancer inclusiv leucemie, infectii cu HIV si SIDA, hipotiroidism, insuficienta renala, febra reumatica, tuberculoza.

Factorii de risc includȘ atacurile de cord, leziunile, medicamente care suprima sistemul imunitar, miocardita, radioterapia la piept.

Adesea cauza aparitiei bolii ramane necunoscuta. In acest caz boala se numeste pericardita idiopatica.

Pericardita cel mai adesea afecteaza barbatii cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani. Rezulta de obicei infectii respiratorii. La copii cea mai frecventa cauza sunt virusii coxsackie.

Cand va examineaza inima cu stetoscopul, medicul poate auzi un sunet anormal. Pot exista semne de lichid in pericard.

In cazul in care tulburarea este severa, pot exista sunete de scadere a respiratiei, alte semne de lichid in jurul plamanilor.

In cazul in care lichidul a aparut pana in sacul pericardic, acesta poate aparea pe RMN la piept, raze x la piept, ECG, RMN sau tomografie la inima.

Alte teste care pot fi efectuate sunt pentru examinarea inimii, semne de inflamatie si cicatrici sau contractura pericardului.

Alte constatri variaza in functie de cauza care a determinat aparitia pericarditei.

Pentru a evita prezenta unui atac de cord medicul va efectua o serie de teste si analize.

Cauza care a dus la aparitia pericarditei trebuie sa fie identificata cat mai repede posibil.

Medicamentele care pot fi administrate includ: analgezice pentru durere, antibiotice pentru pericardita bacteriana, medicamente antifungice pentru pericardita antifungica aspirina sau medicamente antiinflamatorii nesteroidiene cum ar fi ibuprofenul pentru inflamatii ale pericardului, corticosteroizi, diuretice.

In cazul in care acumularea de lichid in pericard face functia cardiaca sa fie slaba, se produce tamponada cardiaca si este necesara drenarea lichidului. Aceasta procedura este denumita perocardiocenteza si se poate face folosind un ac sau o interventie chirurgicala minora.

In cazul in care pericardita este cronica, recurenta sau este prezenta pericardita constrictiva, taierea sau inlaturarea unei parti a pericardului este necesara.

Simptomele care pot aparea pot include: umflarea gleznelor si a picioarelor, anxietate, dificultati de respiratie, durere toracica, durere care radiaza la gat, umeri, spate, durere care creste odata cu respiratia profunda, tuse sau inghitire, pleurita, tuse uscata, oboseala, febra, nevoia de aplecare atunci cand respirati.