Termenul de macrosomie este folosit pentru a descrie un nou-nascut cu o greutate excesiva la nastere.

Macrosomia afecteaza intre 1-10% din sarcini. Factorii asociati cu macrosomia fetala includ:

• genetica;
• durata de gestatie;
• prezenta diabetului gestational;
• clasa A, B si C de diabet zaharat.

Sexul masculin, de obicei cantareste mai mult decat sexul feminin la nou-nascuti si cuprinde astfel o proportie mai mare de copii cu greutate mai mare la nastere de 4500 g la orice varsta gestationala.

Riscul de macrosomie, de asemenea, variaza in functie de etnie. Chiar si atunci cand sunt efectuate controale periodice pentru diabet zaharat, studiile au demonstrat ca femeile hispanice au un risc mai mare de macrosomie fetala, comparativ cu rasa alba, afro-americani sau femeile asiatice. Factorii genetici, cum ar fi inaltimea si greutatea copilului, pot juca, de asemenea, un rol important in determinarea greutatii la nastere a nou-nascutului.

In ciuda identificarii factorilor de risc, combinarea acestora nu poate prezice cu exactitate macrosomia astfel incat datele sa fie folosite din punct de vedere clinic.

O mare parte din variatia greutatii la nastere ramane inexplicabila, si sugarii macrosomici, majoritatea nu au identificati acesti factori de risc.

Un diagnostic de macrosomie fetala se poate pune doar dupa cantarirea pruncului la nastere. Prin urmare diagnosticul este confirmat doar retroactiv dupa momentul nasterii.

Incercarile de diagnosticare prenatala au devenit dificile de confirmat si de cele mai multe ori se dovedesc a fi inexacte.

• controlul periodic al diabetului pe perioada sarcinii;
• mentinerea greutatii in limitele normale;
• obstreticianul care urmeaza sa se ocupe de ingrijirea unui copil macrosomatic trebuie sa fie familiarizat cu procedurile pe care urmeaza sa le aplice;
• o evaluare ecografica atenta a anatomiei fetale;
• dieta in timpul sarcinii, ajuta la prevenirea obezitatii;
• la pacientele cu diabet zaharat, controlul dietei si adaugarea tratamentului cu insulina reduce semnificativ greutatea la nastere;
• o educatie corespunzatoare asupra dietei in timpul sarcinii.

• diabet marit si necontrolat periodic;
• obezitate pe perioada sarcinii;
• cresterea excesiva in greutate;
• hiperglicemie.

Hiperglicemia aparuta in rezultatele analizelor fetusului duce la stimularea de insulina, a hormonului de crestere, precum si a altor factori de crestere, care, la randul lor, stimuleaza cresterea fetala si depunerea de grasime si de glicogen.