Macroglobulinemia Waldenstrom este un cancer al limfocitelor B (un tip de celule albe din sange). Acesta este asociat cu supraproductia de proteine numite anticorpi IgM.

Macroglobulinemia Waldenstrom este un rezultat al unui limfom numit limfoplasmocitic. Cauza supraproductiei de anticorpi IgM este necunoscuta, dar cercetarorii cred ca este datorata limfomului. Supraproductia de IgM are ca si cauza ingrosarea sangelui, denumita hipervascozitate. Astfel este dificil ca sangele gros sa circule prin vasele de sange mici.

Cele mai multe persoane cu aceasta boala au peste  65 de ani, dar cu toate acestea, aceasta poate aparea si la persoane mai tinere.

O examinare fizica poate dezvalui o splina umflata, ficat sau ganglioni limfatici umflati. Un examen al ochilor poate depista vene marite la nivelul retinei, sau sangerari retiniene (hemoragii).

Se pot face analize pentru depistarea numarului de celule rosii si trombocite, se verifica daca exista boli ale rinichilor. Se poate face un test pentru a afla vascozitatea sangelui si se afla daca acesta este prea gros. Simptomele acestei boli apar de obicei atunci cand vascozitatea sangelui este de 4 ori mai mare decat limita normala.

Un test numit electroforeza proteinelor serice poate depista existenta unei cantitati mai mari de anticorpi IgM. Nivelul vazut in macroglobulinemia Waldenstrom este, in general, mai mare de 3 g / dl.

Leziunile osoase sunt foarte rare, iar daca acestea sunt prezente, un examen de maduva osoasa va arata numarul celulelor limfocite precum si cele plasmocite.

Teste suplimentare care ar putea fi facute:

• analize ale proiteinelor din urina;
• total de proteine;
• electroforeza serica – globulina;
• aflarea numarului de limfocite din organism.

Plasmafereza (schimbul plasmatic) elimina substantele nedorite din sange. In macroglobulinemie, elimina sau reduce nivelul ridicat de IgM, si este folosita pentru a controla rapid simptomele cauzate de ingrosarea sangelui.

Tratamentul medicamentos poate include combinatii de medicamente pentru chimioterapie.

Pacientii care au un numar scazut de globule rosii sau albe pot avea nevoie de transfuzii sau antibiotice.

Chimioterapia, sau administrarea de medicamente anti-cancer, ajuta la incetinirea dezvoltarii anormale de celule plasmatice, dar nu vindeca MW. Se poate reduce cantitatea de IgM in maduva osoasa. In special, chimioterapia este utilizata pentru tratarea hipervascozitatii si anemiei severe care sunt provocate de MW.

Efectele secundare ale chimioterapiei pot include:

• rani la nivelul gurii;
• greata si indigestie;
• caderea parului;
• cresterea poftei de mancare;
• nervozitate;
• insomnie.

Aceste efecte secundare apar in cazul in care chimioterapia este intrerupta.

Tratarea pe termen lung de MW se realizeaza printr-o combinatie de plasmafereza si chimioterapie.

• sangerari ale gingiilor;
• vedere incetosata sau diminuata;
• ameteli;
• invinetirea usoara a pielii;
• oboseala;
• dureri de cap;
• modificari ale starii psihice;
• sangerari nazale;
• amorteli, furnicaturi, dureri sau senzatii de arsura in maini, picioare, degete, degetele de la picioare, urechi, sau nas;
• eruptii;
• scadere in greutate neintentionata;
• pierderea vederii la un ochi.

Simptome suplimentare care pot fi asociate acestei boli:

• decolorarea pielii;
• degetele isi schimba culoarea la exercitarea unei presiuni;
• val de dureri;
• umflarea ganglionilor.