Labirintita este o boala care implica iritarea si umflarea urechii interne.

Exita multe cauze probabile ale aparitiei labirintitei. Apare frecvent dupa o infectie a urechii (de obicei otita), sau o infectie a tractului respirator superior. Aceasta poate sa apara dupa o alergie, sau dupa administrarea unor medicamente care sunt periculoase pentru urechea interna.

Pe parcursul evolutiei acestei boli, parti ale urechii intrne sunt iritate si inflamate. Acest lucru interfereaza cu functiile lor, care includ mentinerea echilibrului.

Urmatoarele aspecte maresc riscul instalarii acestei boli:

• consumul de alcool in cantitati mari;
• oboseala;
• alergii din trecut;
• boli virale recente, infectii respiratorii, infectii ale urechii sau alte infectii;
• stresul;
• administrarea sub indrumarea medicului (sau fara) a anumitor medicamente care se elibereaza fara prescriptie medicala (in special a acidului acetilsalicilic – aspirina).

Pentru stabilirea diagnosticului ar trebui sa fie efectuat un examen fizic complet precum si neurologic. O simpla examinare a urechii nu poate descoperi orice problema.

De obicei stabilirea diagnosticului pentru labirintita nu necesita si alte teste suplimentare. Alte teste vor fi efectuate pentru a exclude alte simptome prezente.

Acestea pot include:

• incalzirea si racirea urechii interne cu apa pentru a testa reflexele ochilor;
• RMN pentru cap;
• teste auditive (audiologie – audiometrie);
• omografie a capului;
• Electoencefalograma (EEG) care inregistreaza semnalele electrice rezultate din activitatea creierului.

Labirintita dispare, de obicei, in cateva saptamani. Cu toate acestea, simptomele manifestate pot avea nevoie de tratament. Medicul poate prescrie un antibiotic pentru a trata infectia.

Printre medicamentele care pot trata simtomele se numara:

• medicamente pentru a putea controla greata si varsaturile;
• medicamente pentru ameliorarea ametelii.

Pentru a preveni agravarea simptomelor pe parcursul evolitiei bolii, se recomanda:

• odihna atunci cand incep sa apara simptomele;
• reluarea treptata a activitatii desfasurate pana in acel moment;
• evitarea schimbarilor bruste de pozitie;
• evitarea cititului pentru a nu obosi si mai tare ochii;
• evitarea luminilor stralucitoare.

Atunci cand apar simptomele este posibil ca persoana in cauza sa aibe nevoie de insotitor pentru deplasarile pe jos. Se recomanda evitarea efectuarii activitatilor periculoase cum ar fi conducerea utilajelor grele, alpinism etc. inclusiv cu o saptamana dupa ce simptomele au disparut.

• senzatii anormale de miscare;
• dificultati in miscari oculare involuntare;
• ameteli;
• pierderea auzului la o ureche;
• pierderea echilibrului pe partea urechii afectate;
• greturi si varsaturi;
• sunete sau alte zgomote in urechi.