Hepatita D, este o forma de inflamatie hepatica care apare doar la pacientii care sunt infectati cu virusul hepatitei B.

Infectia cu virusul hepatitei D are loc in acelasi timp cu dezvoltarea hepatitei B, sau are loc mai tarziu, cand infectia cu virusul hepatitei B a intrat in faza cronica.

Virusul D este o particula mica si incompleta virala. Poate de accea ea nu poate cauza o infectie pe cont propriu. La pacientii cu boli cronice, cei la care virusii persista mai mult de 6 luni, combinarea lor determina reactii inflamatorii in intreg ficatul si in cele din urma distruge celulele hepatice, care sunt apoi inlocuite in tesutul cicatricial. Aceasta cicatrizare se numeste ciroza.

Cand a avut loc mai intai infectia cu virusul hepatitei b dupa care cu cel al hepatitei D, are loc o suprainfectie. Aceasta este o situatie mai grava. Cel putin jumatate dintre pacientii cu suprainfectie, dezvolta hepatita acuta severa. Odata ce celulele hepatice contin un numar mai mare de virusuri, acestia tind sa se reproduca mai activ. Infectia masiva si insuficienta hepatica sunt mai frecvente in cazul suprainfectiei. Riscul de cancer la ficat, cu toate acestea, nu este mai mare decat cela al hepatitei B.

Infectia cu virusul hepatitei D poate fi diagnosticata prin detectarea anticorpilor impotriva virusului. Din pacate acest test nu poate identifica infectia acuta sau suprainfectia decat cand simptomele se dezvolta prima data.

Anticorpii impotriva virusului hepatitei D, sunt gasiti mai devreme de 30 de zile dupa ce simptomele apar.

Pana de curand, virusul putea fi identificat prin testarea unei mici mostre de tesut hepatic. Oamenii de stiinta insa acum au in curs de dezvoltare un test de depistare a virusului hepatitei D, care il poate identifica rapid si usor.

Cand virusul hepatitei D este prezent, enzimele hepatice sunt si ele prezente in cantitati amormal de mari.

La unii pacienti cu coinfectie, enzimele ating niveluri de doua ori mai mari atunci cand are loc infectia cu virusul hepatitei B dar si cand are loc infectia cu virusul hepatitei D.

Ca si in alte forme ale hepatitei, pacientii care prezinta o faza acuta, ar trebui sa stea in pat, sa urmeze o dieta echilibrata si sa evite alcoolul. Alfa interferonul este o substanta din organism care ajuta la controlul hepatitei C, dar nu a fost gasita utila si in tratarea hepatitei D. Daca ficatul este in mare parte distrus si inceteaza sa mai functioneze, transplantul hepatic este o optiune. Chiar si atunci cand procedura este de succes, adesea boala reapare si ciroza se poate dezvolta chiar mai rapid decat inainte.

Ca si in cazul altor forme de hepatita, primele simptome sunt cele de greata si varsaturi, pierderea poftei de mancare, dureri articulare si oboseala.

In unele cazuri poate sa nu existe febra, dar un ficat marit, poate provoca disconfort sau dureri renale in partea superioara dreapta a abdomenului. Mai tarziu, icterul ( ingalbenirea pielii si a albului ochilor care apare atunci cand ficatul nu mai este capabil sa elimine anumite substante pigmentate) sa poate dezvolta.