Glaucomul se refera la un grup de tulburari oculare care afecteaza nervul optic, nervul care trensporta informatiile vizuale de la ochi la creier.

In multe cazuri afectarea nervului optic se datoreaza cresterii presiunii in ochi, cunoscuta sub denumirea de presiune intraoculara.

Glaucomul este a doua cea mai comuna cauza de orbire.

Glaucomul cu unghi deschis este cel mai comun tip de glaucom intalnit. Cauza aparitiei lui este necunoscuta. O crestere a presiunii intraoculare apare incet de-a lungul timpului. Presiunea apasa pe nervul optic si pe retina in spatele ochiului.

Glaucomul cu unghi deschis tinde sa apara in familii.

Un examen oftalmologic poate fi folosit pentru diagnosticarea glaucomului. Medicul va trebui sa examineze interiorul ochiului, de multe ori cand acesta este dilatat.

Verificarea presiunii intraoculare nu este suficienta pentru a diagnostica glaucomul deoarece au loc modificari de presiune in ochi. Presiunea in ochi este normala la aproximativ 25% din persoanele cu glaucom. Exista si alte probleme care determina probleme ale nervului optic.

Testele care pot fi efectuate pentru diagnosticarea glaucomului includ: gonioscopie, testul de masurare a presiunii intraoculare, imagistica optica nervoasa, raspunsul reflexului pupilar, examinarea retinei, acuitatea vizuala si masurarea campului vizual.

Scopul tratamentului este de a reduce presiunea in ochi. In functie de tipul de glaucom, acest lucru se face folosind medicamente sau o interventie chirurgicala.

Cele mai multe persoane care au glaucom cu unghi deschis pot fi tratate cu succes cu ajutorul picaturilor. Cele mai multe picaturi care sunt folosite astazi au mai putine efecte secundare decat cele utilizate in trecut. Unii pacienti pot fi tratati cu pastile pentru reducerea presiunii in ochi.

Unii pacienti pot avea nevoie de alte forme de tratament cum ar fi un tratament cu laser pentru a ajuta la deschiderea canalelor de scurgere a lichidului. Aceasta procedura este de obicei nedureroasa. Altii ar putea avea nevoie de chirurgie traditionala pentru a deschide un canal de scurgere nou.

Majoritatea persoanelor nu au nici un simptom pana ce nu incep sa isi piarda vederea.

Simptomele care pot aparea pot include: pierderea treptata a vederii laterale, simptome care apar si dispar la inceput, dureri bruste si severe la un singur ochi, scaderea sau tulburarea vederii, greata si varsaturi, ochi rosii, ochi care sunt umflati, glaucom congenital.

Simptomele sunt de obicei observate cand copilul are doar cateva luni. Apare o tulburare in partea din fata a ochiului, care se extinde si la celalalt ochi, ochi rosii si sensibilitate la lumina.