Deficitul de vasopresina, sau diabetul insipid este o afectiune rara care implica sete extrema si urinare excesiva.

Diabetul insipid apare atunci cand organismul are prea putini hormoni de vasopresina. Vasopresina limiteaza cantitatea de urina pe care o produce organismul. In mod normal hipotalamusul din creier face vasopresina si hormonal glandei pituitare. Vasopresina fara rinichi nu functioneaza corect pentru a sti cata apa sa pastreze in organism. Rezultatul este o pierdere rapida de apa sub forma urinei diluate. O persoana cu diabet insipid trebuie sa bea cantitati mari de apa, care sunt conduse de o sete extrema, pentru a compensa aceasta pierdere excesiva a apei din organism (app. 20 l de apa pe zi).

Unori cauza aparitiei acestei boli ramane necunoscuta. Foarte rar ea poate fi determinat insa de un defect genetic.

O persoana cu o astfel de boala produce mai mult de 3l de urina pe zi. Sumarul de urina va arata o concentratie scazuta de sare in urina. Un control de greutate a colectarii urinei si un test de sange va arata cat de multa urina este produsa zilnic. O tomografie sau un RMN pot arata problema glandei pituitare.

Cauza de baza ar trebui sa fie tratata. Vasopresina poate fi acordata organismului fie ca un spray nazal, comprimate orale, sau injectii sub piele. Aceasta controleaza productia de urina si echilibrul fluidelor si previne deshidratarea. In cazurile usoare, apa potabila poate fi tot ce este necesar. In cazul in care mecanismul de sete nu functioneaza, (de exemplu, in cazul in care hipotalamusul este deteriorat), o reteta pentru o anumita suma a consumului de apa poate fi de asemenea necesara (de obicei 2 - 2.5 litri pe zi) pentru a asigura o hidratare corespunzatoare.

Simptomele prezente in cazul deficitului de vasopresina sunt: sete excesiva, confuzie si schimbari de constiinta datorate deshidratarii.