Boala hemolitica a nou nascutului este numita de asemenea eritroblastoza fetala. Aceasta boala apare atunci cand exista o incompatibilitate intre tipurile de sange a mamei si a copilului.

Boala hemolitica a noului nascut cel mai frecvent apare atunci cand o mama cu Rh negativ are un copil cu un tata cu Rh pozitiv. Cand copilul are Rh este pozitiv, la fel ca tatal lui, problemele se pot dezvolta in cazul in care copilului celulele rosii din sange se intersecteaza cu cele ale mamei cu Rh negativ. Acest lucru se intampla de obicei, la nastere atunci cand se desprinde placenta.

Sistemul imunitar al mamei, le vede pe cele ale copilului cu Rh pozitiv ca fiind straine. La fel ca atunci cand bacteriile invadeaza organismul, sistemul imunitar raspunde prin dezvoltarea de anticorpi pentru a lupta si a distruge aceste celule straine. Sistemul imunitar al mamei pastreaza apoi anticorpi in cazul in care celulele straine apar din nou, chiar si in cazul unei sarcini viitoare. Mama are in acest caz o sensibilitate pentru Rh.  

Deşi nu este la fel de comuna, o problema similara de incompatibilitate se poate intampla intre grupele de sange (A, B, O, AB) a mamei si a copilului.

Intr-o prima srcina, sensibilizarea Rh-ului nu este foarte posibila. De obicei devine o problema pentru viitor , cand apare o alta sarcina cu un copil cu Rh pozitiv. In timpul sarcinii, anticorpii mamei traverseaza placenta pentru a lupta impotriva celulelor Rh pozitive din organismul copilului. Cand anticorpii distrug celulele rosii din sange, copilul poate deveni bolnav. Aceasta se numeste eritroblastoza fetala in timpul srcinii. La un nou nascut boala se numeste boala hemolitica a noului nascut.

Deoarece boala poate sa apara impreuna cu alte boli, diagnostic precis depinde de rezultatele examenului pentru identificarea  sangelui sau a incompatibilitatii. Uneori, diagnosticul poate fi facut in timpul sarcinii, pe baza informatiilor de la urmatoarele teste:  testarea prezentei anticorpilor Rh pozitivi in sangele mamei,  ecografie - pentru a detecta extinderea organelor  sau acumularea de lichid la fat.

Ultrasunetele sunt o tehnica de diagnostic imagistic care foloseste inalta frecventa a undelor sonore si un computer pentru a crea imagini ale vaselor de sange, tesuturi si organe. Ultrasunetele sunt folosite pentru a vizualiza organele interne in care acestea functoneaza si pentru a evalua fluxul de sange prin vase diferite.

Amniocenteza poate fi recomandata pentru a masura cantitatea de bilirubina in lichidul amniotic. Amniocenteza este un test efectuat pentru a determina tulburarile cromozomiale si genetice si anumite defecte de nastere. Testul presupune introducerea unui ac prin peretele abdominal si uterin in sacul amniotic pentru a prelua o mostra de lichid amniotic.

Prelevarea probelor din sangele din cordonul ombilical al fatului in timpul sarcinii pentru a verifica anticorpii, bilirubina, anemie la fat, este recomandata in cele mai multe cazuri.

Odata ce un copilul se naste, testele de diagnosticare pentru aceasta boala pot include:  testarea sangelui copilului din cordonul ombilical pentru a afla grupa sangvina, factorul Rh, numarul de celule rosii din sange si a anticorpilor,  testarea sangelui copilului pentru bilirubina.

Odata ce bala este diagnosticata, tratamentul poate fi necesar. Un tratament specific pentru boala hemolitica a nou-nascut va fi stabilit de catre pediatru si va fi bazat pe: varstei gestationale a copilului, starea generala de sanatate si istoricul medical,  stadiul bolii,  toleranta copilului la anumite medicamente, proceduri sau terapii,  asteptarile pentru cursul de boala,  opinia dumneavoastra sau preferinta.

In timpul sarcinii, tratamentul poate include:  transfuzie de sange intrauterina cu celule rosii in sangele aflat in circulatia corpului copilului. Aceasta se face prin introducerea unui ac prin uterul mamei si in cavitatea abdominala a fatului sau direct in vena in cordonul ombilical. Ar putea fi necesar sa se dea un medicament sedativ pentru a pastra copilul nemiscat.Transfuziile intrauterine pot fi repetate.

Dupa nastere, tratamentul poate include:  transfuzii de sange (pentru anemie severa), lichide administrate intravenos (pentru scaderea tensiunii arteriale), schimb de transfuzie pentru a inlocui sangele deterirat al copilului cu sange proaspat. Transfuzia ajuta la cresterea numarului celulelor rosii din sange si poate reduce nivelurile de bilirubina. Transfuziile de schimb ar putea fi necesar sa fie repetate in cazul in care nivelurile de bilirubina raman ridicate.

Urmatoarele sunt cele mai frecvente simptome ale bolii hemolitice a nou-nascutului. Cu toate acestea, fiecare copil poate avea simptome diferite. In timpul sarcinii simptomele pot include: aminocenteza, lichidul amniotic poate avea culoare galbena si poate contine bilirubina, ultrasunetele fatului prezinta un ficat marit, splina sau inima si acumularea lichidului in abdomenul fatului.

Dupa nastere, simptomele pot include: o coloratie deschisa a pielii din cauza anemiei, icter sau coloratii galbene a lichidului amniotic, cordon ombilical, piele si ochi. Copilul poate sa nu aiba pielea galbena imediat dupa nastere, dar icterul se poate dezvolta rapid de obicei in termen de 24-36 de ore.

Noul nascut poate avea un ficat si o splina marita. Bebelusii cu aceasta boala prezinta edeme severe pe intreg organismul si sunt extrem de palizi. Ei au adesea dificultati de respiratie.