Balbaismul este o tulburare de vorbire care implica ezitarea involuntare si repetarea sau prelungirea cuvintelor in timp ce o persoana vorbeste.

Aproape 5% din copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 5 ani trec printr-o perioada scurta de balbaism, far aceasta faza este foarte scurta. Un mic procent progreseaza la repetarea anumitor consoane, cuvinte si fraze.

Balbaismul tinde sa se dezvolte in familie. De asemenea exista dovezi ca balbaismul poate fi asociat cu unele probleme neurologice cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, sau leziunile cerebrale traumatice. Componentele psihologice au tendinta de a agrava simptomele.

Balbaismul este foarte rara considerat o problema psihologica. Situatiile de stres si de anxietate sociala cu toate acestea pot agrava simptomele. Persoanele balbaite de multe ori nu se balbaie si atunci cand canta sau cand vorbesc singure. Balbaismul tinde sa persiste la maturitate mai frecvent la baieti decat la fete.

Nu este necesara efectuarea testelor. Diagnosticul poate fi pus in urma evaluarii vorbirii pacientului.

Nu exista cel mai bun tratament pentru balbaism. Cele mai multe cazuri dispar de la sine.tratamentul medicamentos s-a dovedit ca nu este de ajutor.

Logopedia poate fi utila in cazul in care balbaiala dureaza intre 6 si 12 luni, se intampla de cele mai multe ori in timpul unui discurs, copilul este foarte jenat de balbaiala sau ii este frica sa vobrasca.

Unele persoane nu sunt balbaite atunci cand canta sau citesc cu voce tare.

Simptomele de balbaism pot include: ezitare in inceperea propozitiei sau a frazei, pauze prelungite in timpul vorbirii, repetarea sunetelor, silabelor sau a cuvintelor, prezenta sunetelor multiple in timpul vorbirii.

Alte simptome acre ar putea fi regasite includ: clipirea cohilor, miscari involuntare ale capului sau ale altor parti ale corpului, convulsii.

Copiii sunt adesea constienti de balbaismul lor. In cazurile severe pot fi prezente semne de anxietate, miscari faciale si cresterea balbaielii atunci cand li se cere sa vorbeasca.