Abruptio placentae, sau desprinderea placentei, este o boala in timpul sarcinii in care placenta se desprinde prematur de colul uterin, in timp ce fatul este inca in uter. Desi este considerat ca ar putea sa apara cel mai adesea in timpul celui de al treilea trimestru de sarcina, in special atunci cand este depus efort, boala poate aparea si la 20 de saptamani de sarcina prin sangerari severe, hemoragie, punerea mamei si a fatului la risc crescut de supravieture.

Cauzele desprinderii placentei nu sunt pe deplin intelese, dar se presupune ca ar putea fi si efectul unor serii de anomalii vasculare.

Factorii care conduc la desprinderea placentei includ: trauma, existenta unui accident de masina, lovituri puternice in abdomen, hipertensiune arteriala, varsta maternala, anomalii uterine si ale cordonului ombilical, anomalii placentare, fumul de tigara, o rupere de placenta la o sarcina anterioara.

Un istoric maternal medical poate juca un rol important in identificarea mamelor cu risc pentru desprinderea de placenta.

Severitatea desprinderii nu poate fi determinata numai de volumul de sange vizibil pierdut. Aceasta durere poate fi insotita de greata si varsaturi. Din pacate nu exista ultrasunete de incredere pentru a putea diagnostica cu precizie desprinderea de placenta.

Medicul va stabili in care din cele 4 grade de incadrare ale desprinderii de placenta va incadrati.

• Gradul 0 – desprinderea a fost diagnosticata dupa nastere la o analiza a placentei, fiind vizibil un mic cheag fara alte semne materne sau fetale;
• Gradul 1 – au avut loc unele sangerari si modificari ale semnelor vitale materne, insa nu s-a observant suferinta fetala;
• Gradul 2 – a avut loc suferinta fetala datorita desprinderii placentei;
• Gradul 3 – are loc o interventie chirurgicala de urgenta, mama si fatul sunt supusi unui risc mare de soc hemoragic sau deces.

O mama cu desprindere de placenta suspectata, trebuie sa fie internata in spital. Vor fi administrate fluide intravenos si transfuzii de sange, pentru a inlocui sangele pierdut. Poate fi administrat si oxigen. Monitorizarea fetala continua este realizata pentru a evalua semnele de suferinta fetala. Severitatea desprinderii placentei determina cursul tratamentului.

Daca a avut loc o desprindere mica sarcina poate fi pastrata in continuare. Daca desprinderea este de gradul 0 sau 1, poate fi incercata o nastere vaginala, insa daca este de gradul 3 sau 4, este necesara nasterea chiar daca fatul nu este matur.

Simptomele clasice ale desprinderii de placenta include: dureri abdominale ascutite, abdomen rigid, sangerari vaginale, contractii uterine. Cu toate ca exista simptome specific ale ruperii de placenta, ele pot sa nu apara ueori. Aproximativ 10% dintre femei pot sa nu aiba nici o sangerare vaginala.