Abcesul intraperitoneal se manifesta prin acumulari purulente la nivelul cavitatii intraperitoneale sau a cavitatii intraabdominale. Aceste colectii de puroi pot sa contina deopotriva microorganisme aerobe si anaerobe regasite la nivelul tractului gastro-intestinal (GI tractul).  Astfel, organismul aerob cu incidenta cea mai mare in cazul abceselor intraperitoneale este Escherichia coli, in vreme ce microoganismul anaerob cu incidenta cea mai mare in cazul acestei conditii medicale este Bacteroides Fragilis, extrem de virulent. Diagnosticarea abceselor intraperitoneale este foarte dificila ca urmare a factorilor multipli care contribuie sa aparitia acestei conditii medicale, precum si datorita localizarii acestora. In aceste conditii, pungile cu puroi pot fi regasite la nivelul cavitatii peritoneale sau dimpotriva pe suprafata sau in interiorul organelor adiacente (de exemplu, ficatul).

Cauzele care duc la formarea abcesului intraperitoneal  sunt multiple, pornind de la ruptura de apendice, ruptura unui diverticul si pana la infectii intestinale, precum Entamoeba histolytica sau alte conditii medicale. In consecinta, persoanele diagnosticate cu apendicita, diverticulita, ulcer perforat, alaturi de cele care au suferit interventii chirurgicale la nivelul cavitatii abdominale prezinta un  grad de risc mai mare in ceea ce priveste formarea abceselor intraperitoneale.

Pentru diagnosticarea abcesului intraperitoneal medicii specialisti pot folosi o gama vasta de metode, pornind de la hemoleucograma completa, efectuata prin prelevarea unei mostre de sange. In aceasta situatie, valorile mari ale leucocitelor (celule albe) reprezinta indicatorul prezentei in organism a abcesului intraperitoneal.

O alta forma de diagnostic eficienta in depistarea abceselor intraperitoneale este computer-tomografia (screening CT). Pentru a confirma rezultatul screeningului CT, medicii specialisti pot introduce un ac, prin piele pana in interiorul abcesului pentru prelevarea unei mostre de tesut.

Alte teste folosite pentru depistarea si diagnosticarea acestei conditii medicale sunt:

- radiografie abdominala cu raza X;

- test pentru stabilirea functionarii ficatului;

- test cu ultrasunete (echografie) la nivelul zonei abdominale;

- laparotomie, interventie chirurgicala de deschidere a abdomenului prin efectuarea unei mici incizii.

Tratarea eficienta a abcesului intraperitoneal necesita administrarea intravenoasa de antibiotice precum si drenarea puroiului acumulat in cavitatea peritoneala. Astfel, pentru drenarea acumularii purulente este necesara introducerea unui ac prin piele, pana la nivelul abcesului. Accesul si locazilarea pungii cu puroi va fi facilitat cu ajutorul razelor X, in vreme ce drena va fi pastrata timp de cateva zile sau cateva saptamani pana in momentul in care toata cantitatea de puroi va fi eliminata.

Exista situatii in care drenarea abcesului intraperitoneal nu este posibila, motiv pentru care medicii specialisti vor interveni chirurgical. Astfel, dupa efectuarea unei anestezii generale, va fi efectuata o incizie mica la nivelul abdomenului, cu scopul de a facilita medicului dumneavoastra accesul la punga cu puroi. Si in acest caz o drena va fi introdusa in interiorul abcesului, aceasta urmand sa fie indepartata in momentul in care infectia va fi complet tratata.

Indiferent de metode de tratament intrebuintata pentru a preveni recurenta acestei conditii medicale este necesara identificarea cauzei care a dus la formarea abcesului intraperitoneal, in caz contrar existand riscul de aparitie a unor complicatii precum ruptura abcesului, raspandirea infectiei in sange (septicemie) sau dezvoltarea unei infectii extinse

In functie de localizarea abcesului intraperitoneal, simptomatologia acestei conditii medicale poate sa cuprinda urmatoarele manifestari:

- durere abdominala, sau marirea dimensiunii cavitatii abdominale;

- frisoane;

- diaree;

- febra;

- lipsa poftei de mancare (apetit);

- stari de voma;

- sensibilitate la nivel rectal;

- stari de voma si varsaturi;

- stare de slabiciune.