HIV, virusul imunodeficientei umane, afecteaza in prezent mai bine de 60 de milioane de oameni din intreaga lume, cu un procent mai mare n randul populatiei din sudul continentului african. Astfel, de la primul diagnostic, stabilit la inceputul anilor '80, infectia cu virusul HIV a avaut menirea de a se raspandi cu o rapiditate uimitoare pe intreg mapamondul. Cu toate acestea, chiar si in prezent distinctia intre virului HIV si SIDA boala spre care evolueaza virusul nu a fost insusita corespunzator.

HIV, virusul imunodeficientei umane, reprezinta un lentivirus din familia retrovirusurilor care evolueaza in timp spre conditia medicala cunoscuta sub denumirea de SIDA. Virusul HIV distruge sau afecteaza in timp celulele sistemului imunitar, lasand organismul fara aparare in fata actiunii microorganismelor daunatoare, precum cele responsabile pentru dezvoltarea anumitor infectii sau a cancerului. Totodata persoanele diagnosticate cu SIDA pot dezvolta anumite boli si afectiuni letale cauzate de bacterii si virusuri care in mod normal nu pot periclita sanatatea organismului uman. Acest tip de conditii medicale poarta denumirea de infectii oportuniste.

SIDA, sindromul imunodeficientei dobandite, a fost pentru prima oara diagnosticcata in anul 1981, in orasul Nwe York, insa abia in anul 1985 cercetatorii au reusit sa puna bazele unei analize pe baza prelevarii unei mostre de sange, care are capacitatea de a depista prezenta virusului imunodeficientei umane in organism.

Modul de raspandire al virusului HIV se face de cele mai multe ori prin contact sexual de orice natura, vaginal, anal sau oral. Deasemenea modul de transmitere al acestui virus are loc prin trasfuzii de sange, daca sansgele transfuzat este infectat, sau in timpul sarcinii de la mama la fat. Totodata, transmiterea virusului HIV se poate face cu foarte multa usurinta prin folosirea la comun a seringilor sau a acelor de seringa pentru injectarea diverselor substante stupefiante.

Contrar gandirii populare, transmiterea virusului imunodeficientei umane (HIV) nu se poate face prin contactul direct cu obiectele de uz personal ale unei persoane infectate (asternuturi,prosoape, ustensile, telefoane mobile, sau scaunul de toaleta), si nici prin consumarea acelorasi alimente sau saliva.

Simptomatologia HIV/SIDA

Multe dintre persoanele care contacteaza virusul HIV nu prezinta nici un fel de simptomatologie in stadiul de inceput al infectiei. Cu toate acestea persoanele la care manifestarea virusului HIV nu este asimptomatoca, simptomele prezentate de persoana in cauza sunt extrem de asemantoare celor specifice gripei, precum febra, dureri de cap, stari de oboseala sau cresterea in volum a glandelor limfatice de la nivelul gatului.

Desi de cele mai multe ori persoanele infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV) nici macar nu constientizeaza prezenta virusului in organism, acesta continua sa se multiplice si sa atace celulele sistemului imunitar. Durata acestui stadiu variaza extrem de mult in functie de fiecare organism, incadrandu-se in perioade de timp de la cateva saptamani la cativa ani.

Virusul HIV afecteaza in principal primele celule ale sistemului imunitar care ataca microorganismele straine, si anume CD4+ sau celulele T. Astfel, odata ce sistemul imunitar al persoanei infectate a fost slabit, pacientul poate dezvolta urmatoarele simptome:

• lipsa energiei;
• scaderea in greutate;
• febra insotita de stari de asudare;
• candidoza persistenta si recurenta;
• iritatii ale pielii persistente si recurente;
• pierderea memoriei pe termen scurt;
• inflamatii la nivelul gurii, a organelor genitale si a anusului datorate infectiilor provocate de virusul herpes simplex.

SIDA reprezinta stadiul cel mai avansat al infectiei cu virusul HIV, definita in literatura de specialitate ca prezenta a mai putin de 200 de celule CD4+ intr-un microlitru de sange. In plus, definitia include si prezenta la persoana infectata a 26 de conditii medicale aproape imposibil de intalnit la persoanele sanatoase. Aceste conditii medicale poarta denumirea de boli ce definesc SIDA, fiind cauzate in general de bacterii, virusuri, fungi sau paraziti inofensivi pentru un organism sanatos. In concluzie infectiile oortuniste au capacitatea de a afecta apoape toate organele persoanei infectate, cele mai frecvente simptome fiind:

• tuse si dificultati respiratorii;
• atacuri de apoplexie si dificultati de coordonare a miscarilor;
• dificultati sau durere la inghitire;
• stari de confuzie sau uitare;
• diaree severa si persistenta;
• febra;
• pierderea vederii;
• stari de greata, crampe abdominale, si voma;
• scaderea in greutate si stari extreme de oboseala;
• coma;
• diferite tipuri de cancer, precum sarcom kaposi, cancer cervical sau cancer al sistemului imunitar (limfom).

In mod normal media de viata dupa stabilirea diagnosticului de SIDA este de aproximativ 3 ani, insa dezvoltarea metodelor de tratament permite stagnarea evolutiei bolii.