Virusul imunodeficientei umane (HIV) este un lentivirus din familia retrovirusurilor care duce la dezvoltarea in organism a conditiei medicale ce poarta denumirea de SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite). Virusul HIV actioneaza asupra organismului prin distrugerea celulelor CD4+, care fac parte din sistemul imunitar. In consecinta persoanele diagnosticate cu HIV pot dezvolta conditii medicale inofensive pentru persoanele sanatoase, acest tip de conditii medicale purtand denumirea de infectii oprtuniste.

Pentru a putea fi diagnosticata aceasta conditie medicala este necesara prelevarea unei mostre de sange, astfel incat specimenul sa poata fi trimis la un laborator specializat. Scopul acestei analize este depistarea in organism a anticorpilor specifici virusului HIV, care in mod normal incep sa fie produsi de sistemul imunitar la un interval de aproximativ 3 luni de la expunere.

In ceea ce priveste analiza de laborator realizata pentru diagnosticarea virusului HIV in organism, medicii specialisti recurg la testul ELSA (acronim care vine de la enzyme linked immuno-sorbent assay, reactie imunoenzimatica) precum si la testul Western Blot realizat pentru confirmarea rezultatelor testului ELISA.

Metodele de tratament pentru virsul HIV/SIDA

In ultimii 10 ani cercetarile realizate in ceea ce priveste actiunea virusului HIV asupra organismului, precum si a conditiilor medicale si a diverselor tipuri de cancer asociate acesteia au pus la dispozitie diferse combinatii de medicamete administrate pentru intreruperea ciclului de viata a acestui virus.

Inhibitori de revers-transcriptaza

Tratamentul pe baza de inhibitori de revers-transcriptaza a fost primul tratament folosit in cazul diagnosticului de HIV/SIDA, avand capacitatea de a preveni multiplicarea virusului imunodeficientei umane. Medicamentele folosite cu acest scop sunt zidovudina (AZT), zalcitabina si dideoxyinosine (ddC), stavudina (d4T), sau lamivudina (3TC).

Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai revers transcriptazei

Inhibitorii nucleozidici/nucleotidici ai revers transcriptazei (NNRTIS, acronim al denuimirii englezesti nonnucleoside reverse transpcripase inhibitors) este la randul sau un tip de tratament folosit pentru oprirea multiplicarii virusului. Din aceasta categorie fac parte efavirenz sau nevirapina.

Inhibitori ai proteazei

Inhibitorii proteazei au capacitatea de a intrerupe replicarea virusului HIV intr-un stadiul de dezvoltare avansat al acestuia. Din aceasta gama fac parte medicamente ca lopinavir, ritonavir, saquinavir, atazanavir, amprenavir si nelfinavir.

Inhibitori de fuziune

Primul medicament din aceasta clasa a fost enfuvirtide, administrat sub forma injectabila pentru a impiedica patrunderea celulelor viruslui HIV la nivelul celulelor sistemului imunitar.

Tratamentul antiretroviral nu detin capacitatea de a vindeca persoana in cauza de aceasta conditie medicala si mai curand de a impiedica replicarea virsului sau de a intarzia sau face reversibil evolutia sindromului imunodeficientei dobandite (SIDA). Cu toate acestea inhibitorii fuziunii pot duce la aparitia anumitor efecte secundare precum anemie, diaree, hipersensibilitate, si disfunctii la nivelul ficatului si al rinichilor.

In prezent cea mai eficienta metoda de tratament in cazul virusului HIV este o forma de terapie antiretrovirala inalt activa (HAART – highly active antiretroviral therapy). Cu toate ca terapia HAART nu poate vindeca actiunea acestui virus asupra organismului, acesta putand fi in continuare regasit la nivelul nodulilor limfatici, aceasta forma de tratament diminueaza considerabil riscul de dezvoltare a anumitor conditii medicale.

Datorita faptului ca persoanele infecftate cu virusul HIV sunt predispuse dezvoltarii conditiilor medicale oportunite, tratamentul prescris de medicii specialisti cuprinde medicamente precum ganciclovir, fluconazol, trimetoprim si sulfametoxazol pentru tratarea acestor infectii.