Osteopenia reprezintaa o afectara usoara a osului, manifestata printr-o densitate osoasa mai mica decat maximul densitatii osoase, dar care insa, nu este atat de severa incat sa fie diagnosticata ca osteoporoza. Densitatea minerala osoasa stabileste nivelul de minerale regasite in structura oaselor, astfel incat sa se determine cat este este de rezistent scheletul osos. Osteopenia, desi este o afectiune usoara a oaselor poate evolua cu rapiditate catre osteoporoza, conditie medicala mult mai severa ce poate duce chiar spre imobilitate.

Cauzele osteopeniei

Pe masura ce inaintam in varsta, structura osoasa devine mai fragila, ca urmare a discordantei dintre reabsorbtia celulelor osoase vechi si procesul de producere a celulor noi, sanatoase. Astfel, oasele noastre isi pierd din cantitatea de minerale, masa si structura, existand in acest fel riscul de aparitie a fracturilor chiar si in urma desfasurarii activitatilor de zi cu zi, precum ridicarea sacoselor cu alimente, sau imbratisarea unei persoane dragi. Ceea ce trebuie sa intelegem este faptul ca procesul de scadere a densitatii oaselor este resimtit de toate persoanele care trec de varsta de 30 de ani.

Exista anumite persoane a caror valori ale densitatii osoase se situeaza in mod natural sub media normala. In aceste cazuri osteopenia prezinta un risc minim de a duce la pierderea oaselor. Totodata osteopenia poate fi rezultatul actiunii altor factori, precum diverse boli si afectiuni, precum si tratamentului urmat pentru aceste conditii medicale. Deasemenea femeile prezinta un risc mai mare de dezvoltare a osteopeniei si osteoporozei, deoarece maximul de densitate osoasa are o valoarea mai mica decat la barbati, precum si datorita schimbarilor hormonale din perioada de menopauza. Cu toate acestea, medicii specialisti au reusit sa identifice cativa facotri comuni (intalniti deopotriva la barbati si femei) care pot contribui la aparitia osteopeniei:

• tulburari de alimentatie si metabolism care sa nu permita asimilarea si folosirea corespunzatoare a mineralelor si vitaminelor;
• chemoterapia, sau tratamente pe baza de steroizi, administrate in cazul unei game largi de boli si afectiuni, printre care si astmul;
• expunerea la radiatii.

In plus, persoanele in a caror istoric medical familial sunt regasite cazuri de osteoporoza, alaturi de persoanele care au un stil de viata sedentar, care fumeaza, care consuma alcool in exces, sau consuma in mod regulat bauturi acidulate sunt expuse unui risc mai mare de dezvoltare a osteopeniei si osteoporozei.

Osteopenia intra in categoria bolilor silentioase, fiind caracterizata in stadiile incipiente de un curs asimptomatic. Cu toate acestea, pe masura ce densitatea minerala a oaselor scade, pacientul poate acuza dureri sau chiar fracturi.

Metode de tratament pentru osteopenie

Tratarea osteopeniei se face prin urmarea catorva pasi esentiali astfel incat aceasta sa nu evolueze spre osteoporoza, conditie medicala cu manifestari mai severe, si implicit mult mai greu de tratat. In acest sens, cea mai importanta forma de combatere a osteopeniei este schimbarea modului de viata si o atentie sporita acordata alimentatiei. Calciul joaca un rol esential in dezvoltarea si mentinerea sanatoasa a structurii osoase, putand fi regasit in alimente precum lapte si alte produse lactate, legume verzi si produse imbogatite cu calciu. Deasemenea vitamina D joaca un rol esential pentru stimularea procesului de asimilare a calciului la nivelul scheletului osos, alimentele cu cea mai bogata concentratie a acestei vitamine fiind ouale, somonul, sardinele, pestele spada si anumite uleiuri de peste.

Exercitiile fizice, efectuate in mod regulat, joaca la randul lor un rol extrem de important in fortifierea structurii osoase a organismului. In acest sens exercitiile cu gantere usoare sau benzi elastice, precum si activitati ca dans, ciclism sau simplul mers de jos sunt cele mai indicate.

Tratamentele medicamentoase cu rol de intarire si refacere a oaselor sunt administrate in general in cazul pacientilor la care osteopenia a evoluat catre osteoporoza, dintre cele mai eficiente in acest sens fiind biofosfanati, raloxifen, dar tratamentele de inlocuire hormonala.